Despre lipoveni (1)

Am cunoscut comunitatea lipoveneasca in urma cu 22 de ani cand am ajuns prima data in Delta, de atunci am luat contact cu ea an de an. La inceput i-am perceput ca pe o comunitate simpatica de pescari, oameni linistiti, cam dedicati bauturii dar care munceau din greu.
Acum nici macar nu-i mai percep, comunitatea s-a diluat puternic, unii refuza sa se mai considere lipoveni, au pastrat aceasi pasiune pentru bautura dar s-a mai diminuat cheful pentru munca.
Zilele trecute am fost la filmari cu o echipa de la televiziunea nationala japoneza, au vrut un film despre comunitatea lipoveneasca din Delta, pentru ca o mare parte a filmarilor erau facute in zbor au ales un sat mai spre centrul deltei, Mila 23. Au ales ca vedeta dascalul bisericii lipovenesti, probabil ultimul pescar cinstit (si sarac) din Delta.
Cu aceasta ocazie am stat in mijlocul lipovenilor vreo 12 zile urmarindu-le viata si activitatile. Chiar daca locuiesc de un an si jumatate printre ei nu i-am analizat ca acum. Socuri dupa socuri.
Primul soc l-am avut cand am fost sa filmam slujba de la biserica, desi vorbisem cu preotul cu o zi inainte despre filmare, in dimineata slujbei ne-a anuntat ca a primit o hartie oficiala de la superiorii sai si nu mai este voie sa filmezi in biserica in timpul slujbei! Stupoare, japonezii, oameni ordonati si calcuati aveau trecut in carnetel orele 9-11 filmari biserica Mila 23. Cum rezolvam problema?
Intrebam in stanga si in dreapta si dam de unul din oamenii care canta in biserica, acesta se prapadeste de ras la auzul problemei noastre si ne intreaba senin:
- Da’ i-ati impins ceva preotului? Ca asta face mari figuri daca nu-i dai nimic.
Ok, intram in biserica si-i soptim preotului ca dorim sa facem o mica donatie pentru biserica, il vedem cum se lumineaza brusc la fata si ne permite cu un semn discret sa incepem filmarea. Atent, preotul o urmeaza pe doamna care s-a ocupat de donatie si se uita peste umarul ei sa vada cat pune in cutie.
Dupa slujba accepta cu placere sa stea de vorba cu noi si sa pozeze, ne arata chiar si cartile vechi lipovenesti, scrise de mana, cartile dupa care se canta in biserica etc. Ne tine o prelegere despre comunitatea sa, candva foarte dedicata bisericii, acum nepasatori fata de aceasta, despre copiii care nu mai vor sa invete carte bisericeasca, nu mai asculta decat manele, nu-i mai intereseaza decat banii, se lasa de scoala pentru a se apuca de pescuit (braconaj) din dorinta de a castiga cat mai mult.
Japonezii pun intrebari care starnesc hohote de ras, daca lipovenii se intalnesc sa cante cantece lipovenesti sau sa recite poezii lipovenesti. Il cautam din nou pe omul care canta in biserica si aflam ca au corul satului.
Alt soc, a fost nevoie sa vina oamenii astia din japonia sa aflam ca exista in Mila 23 Corul Lipovenesc, ca se inatlnesc in fiecare saptamana in dispensar si exerseaza, au chiar si costume nationale si un concurs national al corurilor din comunitatile lipovenesti! Aviz amatorilor, anul acesta concursul va fi la Navodari pe 27 iulie. Totusi poezii nu am reusit sa gasim :-).


















A doua zi ne-am dus din nou la preot sa-l intrebam cine se ocupa de cor si cum putem lua legatura cu ei. Il gasim reparandu-si barca de fibra de sticla si ne intampina incruntat:
- Sper ca nu mai vreti nimic de la mine ca am treaba multa!
Nu parinte, vrem numai sa ne spuneti cum putem lua legatura cu o persoana din corul lipovenesc.
A! Aia, nu stiu, nu-i cunosc, astia nu sunt apropiati de biserica, nu-i intereseaza decat faima!
Apoi se adreseaza ghidei japonezilor:
- Si, doamna, sa le spuneti la astia alta data sa nu mai vina cu mana goala, ca la preot cand te duci ii aduci si cand vine el la tine ii dai.
- Pai cum, nu am facut donatie catre biserica?
- Aia era pentru biserica doamna, dar pentru mine?
Mai intrebam in stanga si in dreapta in sat despre corul lipovenesc, aflam cine este lidera de grup, mai aflam si ca preotul este considerat de comunitate “cel mai mare bandit”, ca a fost prins la braconaj de catre garda de mediu, ca nu-l intereseaza decat banii si este un om foarte aprig si scandalagiu.





Stam de vorba cu lidera corului, nici vorba de vise de faima, numai pasiune pura, nu castiga nimic din asta, nimeni nu-i lauda, nimeni nu le da vreun ban, o fac doar pentru a pastra traditia. 11 femei + o copila de vreo 5 ani (voce) si un acordeonist. Au fost foarte incantati ca cineva este interesat de ei, chiar si televiziunea japoneza, ca pana acum nu i-a filmat si nu i-a inregistrat nimeni. Au acceptat imediat sa ne prezinte o mostra din traditia lor, un cantec lipovenesc vechi, a fost un spectacol senzational, corul lipovenesc pe malul Dunarii, acompaniati de rasetele si batjocurile betivilor de la carciuma.
Pentru un sat recunoscut pentru braconaj, furt si betie mi s-a parut un lucru incredibil sa gasesc o mana de femei care sa se inteleaga si sa incropeasca un cor.