Atitudini in turismul romanesc

Lucrez in turism de 1 an si jumatate, am umblat destul de mult prin lume si prin tara Romania (numai joburi cu deplasari :-)) si sincer nu inteleg de ce mai vin turisti in Romania. Nu vorbesc numai de turistii straini ci si (sau mai ales) de cei romani.
Desi avem o tara minunata ne straduim cu incapatanare sa o distrugem, zi de zi.
Ce oferim noi acum, ca tara, turistului? Niste peisaje superbe aglomerate de gunoaie, natura distrusa, ape infecte si, mai ales, mentalitate romaneasca. Practic nu excelam in nimic, munti si mare gasesti in multe tari, o saptamana de ski m-a costa in Romania aprox 1000 Eur, in Austria doar jumate, incluzand si drumul, mai e nevoie sa detaliez conditiile oferite de ambele tari? O saptamana la Marea Neagra costa ...., in Bulgaria costa ..... Deja sunt prea multe exemple ca sa mai stau sa le detaliez.
Ne-a mai ramas Delta Dunarii, macar aici avem ceva unic in lume, avem un argument puternic pentru preturile mari (insa si costurile sunt aici pe masura) DAR! ce ne facem cu oamenii?

Biserica din Chilia


Cu putin timp in urma a venit la noi un elvetian care vroia sa viziteze/fotografieze cat mai multe locuri din Delta pentru realizarea unui album foto. Toate bune si frumoase cat am fotografiat natura salbatica in jurul Matitei, lacuri curate, canale frumoase, padurea Letea (facand abstractie de cele cateva PET-uri aruncate ici-colo), au urmat insa vizitele in zonele populate, satele Mila 23 si Chilia si manastirile din judetul Tulcea. Maldare de gunoaie sufoca satele, oamenii ies in fata casei si arunca sacii cu gunoaie in apa “lasa ca le duce apa”, asta la mai putin de 100m de pontonul Capitaniei Portului, nimeni nu clipeste, este ceva normal.
Auzisem de manastirea Celic, laudata de toti, pe siteuri si ghiduri turistice. Intr-adevar, cand am coborat din masina am vazut un loc curat, ingrijit, o manastire frumoasa, trag aer in piept si incep sa fiu mandru ca sunt roman (vreo 5 minute). Urcam in biserica, gasim la usa o calugarita si o intrebam daca putem fotografia in interior, "da se poate" si nici nu costa nimic! Inca o data sunt mandru ca sunt roman (inca 5 minute) dar imediat maicuta ne taie cu abilitate calea spre intrarea in biserica si ne invita cu un zambet cuceritor sa cumparam o amintire de la magazinul sfantului asezamant. Refuzam politicos si-i explic scopul vizitei noastre, un album foto destinat promovarii Deltei Dunarii si judetului Tulcea, calugarita se uita ingaduitor la noi, ne zambeste si mai cuceritor si ne sopteste cu un aer foarte important “avem si icoane de la Muntele Sfant, si mir autentic la numai 50 lei”. Il imping pe elvetian in biserica sa fotografieze iar eu o iau pe calugarita de cot sa o impiedica sa-l urmeze, incerc sa-i explic inca o data ca nu vrem sa cumparam nimic ci doar sa vizitam, sa fotografiem si sa incercam sa transmitem cumva din farmecul acelui loc celor ce vor vedea albumul foto. Nimic impresionant pentru calugarita, ea are propriul scop, fuge repede in magazin si vine cu doua icoane “pictate in Grecia”. Cumpar icoanele in speranta ca voi scapa de asediul ei, la numai 30 lei bucata, odata incheiata tranzactia incep cu intrebarile:
- Cand a fost construita biserica?
- Pe la 1800, cruciulite nu vreti? Poarta noroc!




Intru repede in biserica sa caut un preot cu care sa stau de vorba, nu gasesc pe nimeni, doar clientul fotografia in voie pe acolo. Iesim si incepem sa fotografiem biserica pe exterior, imediat trece pe acolo un barbat cu aspect de preot carand o galeata in mana:
- Buna ziua!
- Buna ziua! Va place biserica noastra?
- Da, foarte tare, dvs sunteti preotul?
- Da!
- Am vrea sa stam putin de vorba, sa ne spuneti cate ceva despre biserica.
- Nu pot acum, trebuie sa duc mancare la struti, urcati in biserica si o gasiti pe maica .... (am uitat numele).
Ii multumesc frumos si ii spun ca am gasit-o deja pe maica in cauza, nu mai vrem. Il urmam pe preot si vizitam crescatoria de struti a manastirii, extrem de educativ, aflam cat costa perechea de struti, cu cat se vand ouale, carnea, cum se cresc ... masina de facut bani.
In masina analizez mai atent icoanele si ma frapeaza precizia cu care sunt pictate, zgarii o margine cu ungia si ... surpriza! sunt printuri folio lipite cu iscusinta pe lemn si lacuite.




Nu mai sunt deloc mandru ca sunt roman, o vizita la o manastire, menita sa conving un client ca merita sa vizitezi Romania s-a transformat intr-o lupta cu o calugarita cu un (prea) ascutit simt al comertului si o incercare esuata de a gasi o persoana competenta care sa ne ofere doar cateva informatii legate de manastire sau de hotelul modern care se ridica in curte.
Am plecat mai departe, la manastirea Saon, o manastire frumoasa curata despre care citisem ca este manastire de calugari. Gasim biserica pustie, strigam putin pe langa chilii pana apare o maicuta supraponderala care ofta adanc la fiecare 10 secunde. Foarte amabila ne spune ca preotul sau staretul nu se deranjeaza decat pentru grupuri serioase de turisti, nu-si pierd vremea cu doi turisti parliti ca noi apoi ne invita in magazin sa cumparam o amintire. O rupem pur si simplu la fuga spre masina si plecam spre manastirea Cocos, aici gasim in sfarsit o lume normala, preotul era la locul sau, in biserica, o maicuta foarte amabila accepta din prima refuzul nostru de a cumpara o amintire din magazin si apoi ne povesteste o ora depre biserica, constructie, pictura etc. Are un sarm incredibil, toata lumea asculta cu gura cascata.
La un procent de 1 din 3 locuri vizitate sa gasesti oameni normali nu cred ca o sa facem prea mare scofala cu turismul.
Si acum este vorba doar despre manastiri, sa vedeti cand ajung la capitolul hoteluri :-).